...resionisti, ca Renoir si Degas.Universul poeziei. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, in care cadavrele intra in descompunere, al primaverilor iritante si nevrotice Decembrie, Lacustra, Cuptor, Nervi de promavara. Cadrul este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca. Alaturi de figurile de proiectate pe acest fundal copii si fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facand gesturi absurde, devin personaje toamna, somnul, plansul, golul, frigul, tristetea, umezeala, raceala, nevroza, primavara, descompunerea, vara. Ele devin, totodata, proiectii ale unei emotii poetice. Poetul este un inadaptat in societatea burgheza de aici dorinta de evadare.Arta poeziei. La G. Bacovia, sensibilitatea fuzioneaza cu tema lirica astfel incat liric devine un act existential. Tudor Vianu vorbea de doua procedee de realizare estetica. Poetul face asociatii decorative si individualizeaza impresia. De fapt, Bacovia nu realizeaza sugestia printr-o tehnica impresionista nu exista nuante in culorile bacoviene culorile sale sunt concentrate, ele devin strigate ale sufletului, ale trairii. Trairea existentiala a durerii, sentimentul de pustietate si singuratatea sunt elemente expresioniste realizate insa de poet prin corespontente intre sentiment si culoare, sentiment si muzica. Gama de culori este restransa, concentrata pe cateva pe cateva motive tipic simboliste uratul, plictisul, tristetea, vagabondajul, monotonia, ele avand corespontente in lumea instrumentelor muzicale. Melancolia grava este sugerata de vioara si de clavir sentimentul de monotonie il dau culoarea violet, armonica si fanfara. Pentru nevroza verdele crud, albastrul, rozul, iar muzical ea este sustinuta de violina si flaut. Sunetele devin si ele prelungiri ale naturii. Ea trimite mesaje brutale Natura scoate arpegii, acodruri, armonii, ...muzica sonoriza orice atom. Deci poetul traieste realitatea intens, el coboara in infern, intr-un bogat registru psihologic, care atinge desperarea si dezordinea lumii organice poetul este un insingurat intr-o lume care trece printr-o criza si oaer intra in descompunere.Structura poeziei. Cele doua strofe ale poeziei corespund celor doua planuri ale realitatii realitatea exterioara cimitirul, cavoul simboluri ale unei lumi care il determina la izolare si realitatea interioara sentimentul iubirii, a carui invocare se face cu desperare, fiind si el conditionat de natura mediului. Atmosfera acestei poezii este tulburatoare, mai intai prin simpla evocare a unei realitati moartea, la nivelul semantic al cuvintelor folosite sicrie, cavou, coroanele care scartaie, si prin repetitia cuvantului plumb, cuvantul-cheie, magic, folosit obsesiv, ca determinant el apare de trei ori in fiecare strofa, de fiecare data in rima versurilor 1 si 4 si la cezura versului 2, in sensul ca materia nu intra in purificatie caracteristica generala in poezia lui Bacovia, in care universul apare descompus, oamenii insisi sunt descompusi, ci in impietrire presiunea fiind prea mare, poetul se pietrufica plumbul avand greutate specifica mare si culoare cenusiu-albastruie. Sensul acestei metafore-simbol se dezvaluie in momentul in care poetul invoca amorul de plumb, indicand apasarea sufleteasca, sentimentul inabusit, impresia de univers inchis, ca si cavoul in care se izoleaza.Emotia poeziei este declansata de versul al 5-lea, cu care debuteaza strofa a doua Dormea intors amorul meu plumb. Cuvantul intors realizeaza misterul poeziei. Este vorba de intoarcerea, cum va spune Blaga, cu fata spre apus, care inseamna moarte. Aripile sunt de plumb, ele presupunand acel zbor in jos, cadere surda si grea, din care nici eroul nu se mai poate inalta. Astfel poezia creste intr-o devenire sumbra, obsesie a teluricului, o gravitate colosala trage totul in jos. N. ManolescuS-a remarcat constructia aproape identica a strofelor prin constitutie sintactica si lexicala de exemplu versurile 1 cu 5, 3 cu 7, 4 cu 8. Tonul elegaic este sugerat si de iambul care domina aproape toata poezia, alterand cu peonul si amfibrahul. Muzica este realizata, de asemenea, de tonalitatea minora a imperfectelor dormeam, stam, era si de tonurile inchise, stinse, de cuvintele vestmant, vant, precum si de cele stridente, onomatopeice scartiau, frig.Poezia are o structura armonioasa, dectata de o muzica interioara grava. Prima strofa se repeta la sfarsit, difera doar versul al doilea. Descomprim o suprapunere de planuri planul exterior, al lumii si al naturii, si planul interior. Relatia dintre ele se realizeaza prin perceptii, printr-o invazie a inceputului, un somn adanc, dar iritant, pentru ca el genereaza amenintarea mortii. Ion Caraion vorbea despre sfarsitul continuu bacovian, despre neintreruptul plans, tresarirea continua. Somnul lui G. Bacovia este un somn rasturnat, pentru ca presupune zvarcolire sau cosmar. Poetul descopera o realitate care-l desfiinteaza ca om, strivind orice initiativa si mi se mare Ca n-am tras podul de la mal de a lua contact cu viata.Prima si ultima strofa sugereaza dimensiunea infinitului, printr-o senzatie auditiva. Poetul aude ploaia si materia plangand. Versul al doilea, din ultima strofa Tot tresarind, tot asteptand este o prelungire pe plan interior a ideii cuprinse in versul al doilea din prima strofa Aud materia plangand. Plansul cosmic al naturii, cuprins in aceasta personificare cu valoare de simbol, se va restrange de la expresie la impresie, semnificand adancimea insingurarii pana la disparitia totala. Sunt singur si ma duce-un gand Spre locuintele lacustre semnifica intoarcerea in timp, in anistorie, pentru a sublima sentimentul de solitudine. Prezenta locuintei lacustre generalizeaza impresia de intoarcere in tmip. Starea de nevroza, de iritare provocata in prima strofa de plansul materiei se coreleaza cu spaima, cu frica din strofa a doua. Podul ramas la mal, in contextul existentiei primitive, inseamna un pericol locuinta lacustra, in epoca primitiva, ii apara pe oamenii de fiare, iar podul pastra legatura cu pamantul, cu lumea.In strofele a doua si a treia, locul imaginilor vizuale este luate de senzatii tactile si organice ude, grei si gol. Atributul ude cumuleaza sensuri in a caror plasma intra solitudinea, plansul, neantul Si parca dorm pe scanduri ude In spate ma izbeste-un val poetul nu simuleaza nici un gest de aparare, atunci cand i se pare ca n-a tras podul de la mal. El simte deci amenintarea mortii care-si face loc mai ales in primul vers al strofei a treia Un gol istoric se intinde. Substantivul gol reia, subliniind-o, ideea de neant, intarita de versul Pe-aceleasi vermuri ma gasesc. Poetul se confunda, asadar, cu inceputul. Imaginea pilotilor grei simbolizeaza apasarea, lpanul inclinat sau disproportia fortelor care se apara, fata de cele in ofensiva ... de atata ploaie Pil...
Download