... toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie eterne, cu gradina publica ravasita, cu melancolia caterincilor si bucuria panoramelor, o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului o descompunere a fiintei organice .Cerul poeziei bacoviene e greu, de plumb, inabusitor si dusmanos, gata parca sa se prabuseasca peste oameni, sa-i striveasca orizontul intre marginile caruia aceasta poezie isi vibreaza acordurile sumbre este inchis cenusiu, strabatut de corbi negri, corbii poetului Tradem si ai lui Edgar Poe, care taie vazduhul diametral singuratici sau in stoluri dense, lugubre .In volumul Plumb 1916 se creeaza indeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi, despletite si reci, a zapezilor nesfarsite, care iarna ingroapa totul sub caderile lui continui, viziunea ospiciilor, abatoarelor si caramizilor din care se aude metalic si sonor cantecul trist si deprimant al fanfarei militare, intr-un cuvant o lume a deznadejdii, absurda si halucinanta.Cu volumul Scantei galbene 1926 orizontul poeziei bacoviene pare sa se lumineze un moment, umbra continua de plumb e data putin la o parte, si in locul privelistilor dezolante, se profileaza burguri medievale si voievozi in haine violete, dintr-un indepartat secol al XV-lea. Atmosferei macabre si apasatoare i se substituie acum un aer de idila primavaratica, madrigalul in locul litaniei si ironia isi schiteaza zambetul complice.In volumele Cu voi 1936 si Stante burgheze 1946 fibra ironica este adancita cu mijloace rafinate si imbogatita cu umor fin si discret. Deznadejdea surda a poetului si crisparea sufleteasca este inchisa in versuri reflexive, de o notatie mai mult enigmatica, ambigua.In general, Bacovia este un poet al orasului provincial. Poetul acorda atentie deosebita descompunerii oraselului provincial, mizeriei izolate manifesta o preferinta maladiva pentru anotimpul galben al toamnei, cand natura se pregateste de hibernare si cand invelisul vegetal se ofileste, se usuca, piere descompus.Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastra. Peste targ, pretutindeni ploua fara incetare, obsedant, aparator, rece si dezolant ca in poeziile Note de toamna Rar Ploua Ploua, ploua, plouaVreme de betiei s-asculti pustiulCe melancolie!Ploua, ploua, ploua .RarToamna Bacoviana e sumbra, mohovita, infiorata de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului calcat in picioare pe trotuare, de melancolia sumbra a tuberculosilor. Intregul peisaj e cuprins de fiorul inghetat al toamnei, al decorului macabru pe care anotimpul galben il evoca poetului E toamna, e fosnet, e somnCopacii, pe strada, ofteazaE tuse, e planset, e goli-i frig, si bureaza Nervi de toamna.Iarna bacoviana nu este surprinsa in maretia ei, ci poetul ii surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie si de fulgi, de frig si de singuratate, caracteristic mai ales inceputului anotimpului alb i toamna si iarnaCoboara-amandouai ploua si ningei ninge si ploua Moina.Uneori exista impresia unei inzapeziri totale, a unei izolari complete a oamenilor intre ei. Intregul targ pare a fi transformat intr-un cimitir, usile nu se mai pot deschide, zapada a invadat totul E ziua si ce intunericMai spune s-aduca si lampaTe uita, zapada-i cat garduli-a prins promoroaca si clampa .DecembrePrimavara bacoviana a lipsita de tumultul, de veselia, de sperantele pe care le aduce acest anotimp. Reinvierea naturii, care este pentru poet doar o noua primavara pe vechile dureri , ii trezeste melancolia si-i intensifica pana la infiorare gandul unei existente inutile Melancolia m-a prins pe stradaSunt ametitOh, primavara iar a venitPalid si mutMii de femei au trecutMelancolia m-a prins pe strada .Nervi de primavaraVara, poetul este coplesit de arsita d...
Download