...d pentru implinirea dragostei, asa cum fac Sanda Scormon, Ileana La crucea din sat, Marta Gura satului, sau renuntand cu demnitate daca iubitul nu se dovedeste a fi capabil de aceleasi sentimente asa cum procedeaza Simina Padureanca. Cand nu e aparata puritatea dragostei sau cand e sacrificata demnitatea umana, decurg consecinte tragice. Spre deosebire de Ion Creanga, Mihail Sadoveanu care marturisea adesea ca taranul roman a fost principalul meu erou are o alta viziune asupra satului moldovean. Prin scenele din viata taranimii, Sadoveanu lumineaza o ampla drama umana. Taranul lui Sadoveanu se retrage din fata asezarilor civilizate, intr-o izolare naturala, protejata de pustietatea baltilor sau de salbaticia codrului. Spre deosebire de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu infatiseaza satul ca loc de afirmare a unor mari energii. De data aceasta apare viata satului ardelean urmarita mai ales sub tiparele pe care colectivitatea le da existentei individuale. Opera lui Rebreanu se deosebeste de literatura poporanista si samanatorista. El largeste si adanceste observatia realista a lui Slavici in romanul Ion , a carui aparitie in anul 1920 a marcat nasterea romanului adanc diferentiat. Inca de la inceputul romanului reprezentand hora, scriitorul vorbeste de fruntea satului si de pleava satului. Intrucat priveste Amintirile se poate vorbi de tipuri vii in sensul autenticitatii. O mama de la tara isi cearta copiii, un tata se intreaba cu ce o sa-si tina baietii in scoli, copiii fac nebunii, un popa joaca cu poalele anteriului prinse in brau, toate aceste anecdotic pe putine imagini. Intamplarile sunt adevarate, dar tipice, fara adancime. Aceeasi materie povestita cu alta gesticulatie si-ar pierde tot aerul acela viu. In Amintiri din copilarie este simbolizat destinul oricarui copil de a face bucuria si supararea parintilor si de a o lua si el cu incetul pa acelasi drum pe care l-au luat si-l vor lua toti. In Amintirile lui Creanga nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori jurnal. Creanga povesteste copilaria copilului universal.Desi satul lui Creanga pare a trai fericit, amaraciunea razbate mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea singura este vesela si nevinovata.In antiteza cu Amintirile lui Creanga, romanul Ion de Liviu Rebreanu se constituie ca o adevarata monografie a satului ardelean de dinainte de primul razboi mondial. Intregul conflict al cartii e generat de lupta apriga pentru pamant. Intr-o lume in care omul nu e apreciat in functie de calitatile sale reale ci in functie de cat are, iar etalonul in lumea satului era pamantul, este normal ca taranul sa si-l doreasca patimas. Ion se va insura cu Ana fiindca are pamant, Florica se va casatori cu George nu pentru ca-l iubeste ci pentru ca are mult pamant, iar ea este saraca si Laura, fiiva invatatorului Herdelea se va marita cu Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre.In romanul Amintiri din copilarie de Ion Creanga este normal ca totul sa para frumos si fericit, fiind privit satul cu ochii copilului care nu are alta ocupatie decat jocul si zburdalnicia. Insa unele afirmatii ale autorului lasa sa se inteleaga ca neajunsurile si necazurile nu i-au ocolit nici pe humulesteni Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, la ce poate sa le aduca ziua de maine, sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijorare.Oamenii din Humulestiul copilariei sale, sat vechi razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului erau gospodari tot unul si unul care stiau a ivarti si hora, dar si suveica. Creanga ne vorbeste despre ocupatiile de baza ale locuitorilor care erau negustori, harabagii, ciubotari, crescatori de vite. Taranul lui Creanga este un om harnic, muncitor, nestiutor de carte, dar dornic sa-si dea copilul la scoala pentru a-l face preot intrucat acesta este scutit de o serie de obligatii. Smaranda Creanga, mama autorului, doreste ca fiul ei sa ajunga preot chiar daca ar trebui sa faca mari sacrificii. In lumea satului descris de Creanga, omul este privit prin prisma utilitatii lui. Semnificativ pentru satul lui Creanga este chiar gospodaria parinteasca. Mama sa tesea si facea sumane, iar tatal sau le vindea la iarmaroc.Ceea ce caracterizeaza satul lui Creanga este harnicia care aduce bunastare si veselie. In prima si a treia parte a Amintirilor, autorul descrie asezarea satului intr-un registru foarte intins de activitati, intemeiat pe treburile gospodaresti, intr-o dinamica permanenta, de aceea dimensiunile sunt de viata eterna. Humulestiul este ca viziune artistica un sat etern pentru ca oamenii lui intruchipeaza virtuti si capacitati morale legate de viata de familie, cu nevoile si aspiratiile ei dintotdeauna.Atat in basme cat si in Amintiri, omul si comunitatea umana sunt surprinsi, insa, ca permanente, materia e mereu universala, personajele tipice in gradul cel mai inalt N. Manolescu , Recitind povestile lui Creanga.La inceputul fiecarui capitol din Amintiri autorul descrie satul ori casa parinteasca, mediul. Descrierea e insa foarte saraca. Numarul personajelor este mare fara ca portretul lor sa fie adancit in mod deosebit. Eroii se pot imparti nu dupa caracterul interior, moral putin desfasurat, ci dupa debitul verbal vorbitorii sunt molatici ori plini de reticenta, ori galgaietori si muscatori G. Calinescu. Femeile fac parte din ultima categorie si autorul le pune sa vorbeasca cu o voluptate extraordinara.Iat-o pe Smaranda - Sarmane omule! daca nu stii boaba de carte, cum ai sa ma intelegi Cand tragi sorcovetii la mustata, de ce nu te olicaiesti atata Petre Todisiicai, crasmarul nostru, asa-i ca ti-a mancat noua sute de lei Rustei lui Valica, si Mariucai lui Onofreiu, gasesti sa le dai si sa le razdai Mai omule, mai! Ai sa te duci in fundul iadului si n-au sa aiba cine te scoate, daca nu te-i sili sa-ti faci un baiet popa . Barbatii au dimpotriva, vorba apasata, moale, cu o intonatie usoara de dispret pentru femeie, ca Stefan a Petrei Doamne, mai femeie. Doamne, multa minte-ti mai trebuie, Ian taci, mai femeie, ca biserica-i in inima omului. Povestitorul surprinde personalitatile neaccentuate, asa cum apar in viata de toate zilele, atunci cand nu cunoastem nimic din intimitatile lor, din gandurile sau sentimentele ce le anima. In partea a doua, Creanga evoca gospodaria si celula familiei, iar in ultima parte a Amintirilor, apare sentimentul solidaritatii cu vatra care este atat de puternic, incat desprinderea de ea este dureroasa. Creanga nu vrea sa plece din Humulesti in toamna anului 1855 la Iasi asa cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte, stramutat la camp si pruncul dezlipit de sanul mamei sale.In satul lui Creanga, munca este o forma de existenta si apare in coordonatele cele mai intime, in ritmurile si miscarea ei specifice. Humulestenii, razesi fara pamanturi sunt harnici si iscusiti. Indeletnicirile se desfasoara la claca sau la sezatori, iar cantecele si jocurile de sarbatori col...
Download