...vantare. impovarata i chinuita existena a iobagilor se citete pe chipul lor impuinat i stors de munca, de deznadejde i resemnare monegi slabiti ce scris aveau pe frunte zadarnicia pletelor carunte, barbai sfarsiti, cu sufletele moarte cu tot amarul unor viei dearte i femei cu ochii stini, cu sanul supt de truda. Proiecia dantesca, cu scene de osanda de infern, copleete prin tragismul martirajului celor osandii sa planga i sa taca, celor ce se sting in neguri i uitare i cad i mor de crude-mpovarare, i, in contrast, stapinul, intruchipare a unui blestem ancestral ce leaga aranul de robie i de cina lui saraca, din paine de neghina i secara. Finalul poeziei, retoric, vizionar, infaieaza o umbra de femeie. In pruncul pe care-l alapteaza femeia, poetul intrevede un Mesia, menit sa fie infricoatul crainic izbavitor durerilor strabune. Atunci, in ziua mare-a invierii, Aceti ostai cu fee ofilite, Cu zambet mort, cu suflete trudite, Ca-ntinerii de suflul primaverii S-or ridica, ei, care au fost strajerii Amarului, i-ai mortii, i-ai durerii, Cu braul greu de greul rasplatirii Toata arina gliei dezrobite Si munii toi i-adancurile infricoata clip-a primenirii, Cand suflet nou primete intrupare, i-n stralucirea razelor de soare El harazete vremii-nbatranite Vetmintul nou, de noua sarbatoare. Poezia, in intregul ei, sugereaza razvratiri infricoate ce n-au nume, dar care au sa vina. Satul lui Goga, este un sat al muncii, al unor inalte valori etice, este un sat personaj moral, social i istoric.Din acest sat se desprind, rand pe rand, i trec prin faa ochilor notri tablouri, figuri individuale vibrant evocate de poet precum Dascalul Bland imi rasai cu faa ta blajina, Cu zambet bun, cu ochi cumini i limpezi, Stralucitor de lacrimi i lumina, Dascalia Caci tu-mi rasai in zare, A vremii noastre dreapta mucenia, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnica, balaie dascalia.Figurile de luminatori ai satului nu se configureaza, in poeziile lui Goga, numai ca nite raspanditori de cultura, ci i ca nite razvratitori ai mulimilor oprimate. Astfel Apostolul e prezentat ca un rascolitor de constiine, un om al carui glas plange atatea patimi neimplinite inca Atatea patimi plang in glasul Cuvantatorului parinte, i-atata dor aprind in inimi De clipa razbunarii sfinte. Din suita de figuri evocate de Goga, mai fac parte dascalul Ilie, cantorul Cimpoi, Laie Chiorul, popa Solomon, biata Mura, Lautarul i altele .Toate laolalta completeaza monografia lirica a satului ardelean.Poezia lui Goga este mesianica, ineleasa in sensul de incredere in eliberarea sociala i naionala. Glasul patimirii izvorate din durerea inrobirii sociale i naionale a dezmoteniilor neamului sau, iar mantuirea, din fierbintea incredere in dezrobirea sociala i in unitatea politica a naiunii. Poetul e in postura unui apostol care, cu sentimentul unei revelaii, are sa vesteasca ziua cea mare a eliberarii, a bucuriei izbavirii neamului din amar i suferina. Poezia lui Goga este vizionara, mesianismul ei vestind infeaa1V,0l,0l000a000Ti0aTimes Ne RomanSymbol ArialTimes Ne RomaniTimes Ne Roman CEOctavian Goga, mesianismul poeziei O. Goga a fost un poet militant, un poet social, care uita de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor multi i oprimai. Figura bardului de la Rainari se incheaga insa nu numai din aceste versuri, ci din intreaga lui opera. Desi in poezia lui ii fac loc i unele sentimente intime, totusi privita in ansamblu creatia in versuri a lui Goga reflecta atitudinea poetului cetaean,cum de altfel l-au apreciat i contemporanii traind pe pamant i intre semenii lui, lupta pentru idealurile acestora, canta luptand i lupta cantand. Al. VlahuaGoga a intenionat sa faca o adevarata monografie lirica a satului ardelean. Intenia sa avea la baza o cunoatere directa i complexa a realitailor satului din Transilvania de la sfaritul secolului trecut i inceputul celui actual, apasat de subjugarea sociala i naionala.Goga se deosebete, ca viziune totalizanta asupra satului, de unii predecesori. Acesta o marturiseste el insui Eu am vazut in aran un om chinuit al pamantului n-am putut sa-l vad in acea atmosfera in care l-a vazut Alecsandri in pastelurile sale i nici n-am putut sa-l vad incadrat in acea lumina i veselie a lui Cobuc. Goga a urmarit din frageda copilarie viaa satului in toata complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative. A fost martorul framantarilor aranilor, de la botez pana la coborarea in pamint. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind, in tot ce este mai temeinic in creaia poetului cantarea patimirii noastre. Caci in poeziile lui Goga, mai cu seama in primul volum , nu este vorba de o durere individuala, particulara a poetului sau a unei persoane oarecare, ci de durerile traite de satul transilvanean de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Starea de lucruri grea, cunoscuta nemijlocit de poet, trezea un sentiment de protest, ceea ce l-a i determinat pe Goga sa afirme m-am nascut cu pumni strani, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revolta, cel mai puternic sentiment care m-a calauzit in viaa i din care a derivat i formula mea literara.. Izvorul acestei revolte este deci o indelungata asuprire sociala i naionala, care a strivit satul ardelean secole in sir. In poeziile lui Goga apare un sat apasat de nedreptai, cu locuitori continuu framantai de izbavirea lor. In acest sens, spre exemplu, poezia De la noi incepe cu urmatoarele versuri pline de vibraie i semnificaie sociala Cu fruntea-n tarana, plangand azi ne vezi, Din slava, cerescule soare Rugamu-ne ie, azi sufletul nostru Tu lasa-l departe sa zboare. Trimite i vantul, pribeagul drume, El, crainicul bolii albastre, Sa duca departe, pe aripa lui, Cuvantul strigarilor noastre. Aceeai atitudine de compasiune faa de confraii din mijlocul carora a plecat ii gasete expresie artistica i in poezia Ateptare Sat din margine de codru, Revarsat sfios in vale, Tot mai jalnic cade-amurgul Peste strainile tale! Frunza plopilor pe plaiuri, Ochii stelelor pe creste, Rona firelor de iarba Plang duioasa ta poveste.Relaia poet-colectivitate rurala este organica, indisolubila, aa cum apare i in poezia Plugarii La voi alearga totdeauna Truditu-mi suflet sa se-nchine Voi singuri strajuiti altarul Nadejdii noastre de mai bine.Goga se deosebeste de samanatoriti in viziunea de ansamblu asupra satului, prin permanenta tendina de a scruta adanc aspectele sociale ale vietii satului. El nu idealizeaza nici satul i nici aranul, nu se limiteaza la surprinderea elementelor pitoreti, decorative. Dimpotriva, in concepia lui Goga aranul nu are pe nimeni care sa-l apere i nimeni truda nu v-alina, el, aranul traiete o viaa istovitoare A voastra-i jalea cea mai mare, A voastra-i truda cea mai sfanta. De aaptuirea mareelor idealuri istorice ale poporului nostru pentru dreptate sociala i naionala....
Download