...e care se situeaza in specificul national al creatiei eminesciene sunt natura, folclorul si istoria. In plan national, Eminescu este exponentul nedesmintit al pamantului nostru, este expresia integrala a sufletului romanesc N. Iorga.In cadrul literaturii universale patrund numai operele care intr-o forma artistica desavarsita exprima teme si motive majore in literatura nationala dar mai ales universala lirica de meditatie sociala Memento mori, Junii corupti,Ai nostri tineri, Epigonii, Imparat si proletar, Scrisoarea I, lirica iubirii si a naturii Floare albastra, Dorinta, Craiasa din povesti, Calin,precum si motive din filozofie Luceafarul, Scrisoarea I, Memento mori.Prin creatiile sale, Eminescu ne inalta in universalitate, stapanind universul cuvantului poetic. Viata lui Eminescu este una exemplara. Nu este viata unui sfant si nici a unui erou in sensul consacrat de biografiile care idealizeaza. Este viata unui geniu care a trait permanent cu privirea atintita spre inaltele idealuri de arta, de cunoastere, nationale, de puritate sufleteasca si de daruire, care a trait aproape exclusiv prin si pentru opera sa, neacceptand compromisuri si daruind acestor idealuri tot ce avea mai bun in propria fiinta, pana la negarea de sine.Au mai putina importanta data precisa si locul nasterii poetului, daca a fost 20 decembrie 1849 sau 15 ianuarie 1850, la Botosani sau la Ipotesti. Are insa importanta copilaria, fascinata de padure, de basme, de doine. Au importanta toate peregrinarile sale prin tara, care l-au facut, inca adolescent, sa cunoasca aproape toate tinuturile romanesti, cu oamenii, graiul si traditiile lor istorice si culturale. Studiile de la Cernauti si mai cu seama cele de la Viena si Berlin ne prezinta un Eminescu insetat de cunoastere, un pasionat al lecturii, nu in vederea obtinerii unor posturi bine remunerate ori a unor titluri academice, pe care nu le-a obtinut, de altfel niciodata, ci numai din dorinta de a-si imbogati mintea. Datele astfel acumulate, cunoasterea temeinica a vechilor carti romanesti, rezultand astfel, o asimilare aproape completa a istoriei neamului nostru, s-au integrat organic in opera sa.Activitatea de revizor scolar a lui Eminescu, precum si aceea de ziarist la Curierul de Iasi si mai ales la Timpul scot la lumina spiritul sau de dreptate si altruismul, generozitatea totalei daruiri de sine in sustinerea unei idei de interes general.Franturi din portretul lui Eminescu se reflecta in propria opera. O bine cunoscuta postuma releva timpuria sa dragoste pentru naturaFiind baiet, paduri cutreieram Si ma culcam ades langa izvor, Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa suna-ncetisor Un freamat lin trecea din ram in ram Si un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopti intrege am mas, Bland inganat de-al valurilor glas.Ecoul unei regretate si remediabil trecute copilarii rasuna in sufletul poetului cu amintirea multimii de basme si traditii populare care i-au fermecat primii ani de viata si au lasat urme puternice in opera saTrecut-au anii ca nori lungi pe sesuri Si niciodata n-or sa vie iara, Cacinuma-ncanta azi cum ma miscara Povesti si doine, ghicitori, eresuri Ce fruntea-mi de copil o-nseninara, Abia-ntelese, pline de-ntelesuri-.Conceptia lui Mihai Eminescu despre poezie si misiunea poetului se cristalizeaza nu in studii sistematice ci in intreaga sa opera. Mentionam, insa si cateva dintre creatiile sale in care intalnim atat idei din poetica romantica pasoptista, cat si din filozofia geniului solitarOda in metru antic, Epigonii, Glossa, Criticilor mei, Icoana si privaz, Eu nu cred nici in Iehova, Odin si poetul, Iambul, Numai poetul...,In zadar in colbul scolii etc.Eminescu se situeaza singur in categoria scriitorilor romantici - in poezia Eu nu cred nici in Iehova Nu ma-ncantati nici cu clasici, Nici cu stil curat si antic- Toate-mi sunt deopotriva, Eu raman ce-am fost romantic.Prin Glossa, Eminescu se inscrie in clasicitate pretuirea artei antice, promovarea idealurilor de bine, frumos, adevar, echilibru, prefectiune, claritatea stilului. Imposibilitatea unei integrari intr-o lume mediocra il face pe poet sa rosteasca sarcastic Privitor ca la teatru. Tu in lume sa te-nchipui Joace unul si pe patru Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plange, de se cearta, Tu in colt petreci in tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine.In Epigonii defineste poezia in antiteza cu stiinta Ce e cugetarea sacra Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente carte trista si-ncalcita, Ce mai mult o incifreaza cel ce vrea a descifra. Ce e poezia Inger palid cu priviri curate, Voluptos joc de icoane si cu glasuri tremurate, Strai de purpura si aur peste tarana cea grea. In conceptia eminesciana, poezia este o creatie pura, curata, un joc de imagini si sunete, o transfigurare a realului, o posibila proiectie a perfectiunii in eternitate.Semnalam conceptia eminesciana in ceea ce priveste legatura artei cu viata In zadar in colbul scolii, Criticilor mei E usor a scrie versuri Cand nimic nu ai a spune sau Nu e carte sa inveti Ca viata s-aiba pret - Ci traieste, chinuieste Si de toate patimiste S-ai s-auzi cum iarba creste.Se autodefineste in Iambul De mult ma lupt catand in vers masura sau in Oda in metru antic De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug , ma topesc in flacari... Pot sa mai reinviu luminos din el ca Pasarea Phoenix.Visul de nemurire, comparabil cu zborul pasarilor, este exprimat sublim in poezia testamentara, arta poetica Numai poetul.., comparabila cu Testamentul lui Ienachita Vacarescu Lumea toata-i trecatoare Oamenii se trec si mor Ca si miile de unde, Ce un suflet le patrunde, Treierand necontenit Sanul marii infinit. Numai poetul, Ca pasari ce zboara Deasupra valurilor, Trece peste nemarginirea timpului In ramurile gandului, In sfintele lunci, Unde pasari ca el Se intrec in cantari. Aceste motive apartin unor curente de idei de circulatie universala, dar geniul poetului, modelul sau inegalabil de interpretare, este omniprezent.Dragostea si natura sunt teme romantice permanente in creatia lui Eminescu. Ele sunt de o mare inportanta pentru statutul dualist al poetului national si universal deoarece imbina cu succes lirica binecunoscuta a dragostei, cu cea a naturii, dar nu a unei naturi impersonale, generalizate, ci cu un puternic caracter national. Natura cunoaste la Eminescu doua ipostaze una terestra si alta cosmica. Natura terestra se manifesta la Eminescu in rotirea vesnica a anotimpurilor. Natura este umana, ocrotitoare, calda, intima sau trista, rece, in deplina concordanta cu starile sufletesti ale poetului.G. Ibraileanu atrage atentia asupra faptului ca In privinta sentimentului naturii si a picturii ei, vom observa ca in prima faza Eminescu este mai obiectiv, mai dezinteresat. E drept, el nu are nici un pastel, nici o poezie consacrata numai naturii. Dar cum am vazut in poeziile lui de dragoste subiectiva, natura adesea - daca nu primeaza - e pe acelas...
Download