...universului cunoscut, iar prozatorul isi transforma izolarea in stare favorabila creatiei pana cand, la 18 noiembrie 1922 se stinge din viata, fara sa fi gasit timpul pierdut. Universul opereiMarcel Proust a debutat publicand in 1891 cateva schite in Revue Blanche, dar prima sa carte a aparut in 1896, sub titlul Placeri si zile, si continea eseuri, versuri si nuvele care prefigurau deja universul tematic al operei ulterioare nostalgia copilariei, dorinta de ocrotire materna, fluxul memoriei afective, sentimentul tanatic. Pasionat de ideile filosofice ale lui Bergson, mare iubitor de muzica simfonica, Proust a tinut, sub un pseudonim, o cronica mondena in Le Figaro, insa ipostaza artistica ce l-a consacrat in domeniul literar este aceea de romancier. In aceasta postura, scriitorul a inovat toate nivelurile romanului, realizind o situare a acestuia in zona subiectivitatii depline, tocmai ceea ce constata Andre Maurois spiritul omenesc se afla repus in centrul lumii obiectul romanului il constituie descrierea universului reflectat si deformat de spirit . Opera lui Marcel Proust nu retine printr-un numar mare de volume sau prin diversitatea domeniilor abordate ceea ce atrage atentia exegentilor si cititorilor este transfigurarea datelor biografiei in spatiul operei si procesul de elaborare pe care l-a presupus creatia sa si intreaga evolutie a romanului din secolul al XX-lea. Placeri si zile, Jean Santeuil, Contre Sainte-Beuve, traducerea Bibliei de la Amiens au permers marii aventuri romanesti si au pregatit, ca si in muzica, opera capitala a maestrului. In cautarea timpului pierdut este una din cele mai mari desfasurari epice din veacul nostru, insa cea mai putin narativa. Publicarea celor sapte volume ale ciclului proustian a acoperit intervalul 1913-1927 si a inregistrat cele mai variate opinii privind valoarea lui Sann 1913, La umbra fetelor in floare 1919, Guermantes 1920, Sadoma si Gomora 1922, Prizoniera 1923, Fugara 1925, Timpul regasit 1927. In cautarea timpului pierdutPrezentare generalaDesi aparitia primului volum al romanului nu a fost apreciata de editurile franceze, care il considerau a fi un fapt literar complet lipsit de viitor, ulterior critica literara a convenit ca romanul proustian este o creatie cu aspecte autobiografice, de analiza psihologica, in maniera bergsoniana. Intentia autorului a fost de a reconstitui trecutul nu ca durata consumata, ci ca exercitiu de percepere afectiva a consistentei unei etape. Pornit in cautarea propriei existente , Proust recurge la procedeul memoriei involuntare, crezind, ca si Bergson, ca adevarul nu poate fi cunoscut prin procedeul obisnuit al ratiunii, ci numai prin sondarea timpului psihologic, categorie imposibil de divizat si aflata in permanenta curgere. In ciuda marii lui intinderi, epicul este punctul de rezistenta al romanului, el fiind substituit adesea de analiza minutioasa a unor senzatii si stari sau de notatii privind aristocratia in perioada ei de declin, viata saloanelor pariziene de unde si latura evident sociala a intregului. Intr-o incercare de simplificare ingrata, am putea nota nucleul narativ al fiecarei carti astfel Sann debuteaza cu evocarea copilariei personajului-narator, povestire intrerupta de inserarea unei secvente erotice, O dragoste a lui Sann protagonista fiind Gilbertine, fosta sa tovarasa de joaca urmatoarele doua carti continua aceeasi linie a epicului, relatind despre a doua dragoste, Albertine, si despre profunda admiratie pentru ducesa Guermantes cu Sadoma si Gomora, prezentarea lumii proustiene isi schimba unghiul si personajele, in centru aflindu-se salonul familiei Verdurin, baronul Charles si degenerarea erotismului in gelozia fata de Albertine Prizoniera si Fugara propun doua ipostaze ale feminitatii din perspectiva egocentrismului masculin Albertine este un timp sechestrata, apoi reuseste sa scape, dar moare intr-un accident ultima carte suprima cativa ani din cronologia evenimen...
Download