...le ale lui Max Blecher.Debutul din 1936 cu Intamplari in irealitatea imediata il apropie vizibil de George Bacovia, ca mai tarziu, parcurgand intreaga sa creatie literara, sa constatam ca performanta este excelenta, fara plagiat. Sensibilitatea aparte si mai ales esenta sunt cheile de descifrare a randurilor sale. Iata ce spunea in Vizuina luminata Ne imaginam in fiecare clipa viata si viata ramane valabila pentru acea clipa si numai pentru aceea si numai asa cum o imaginam atunci. Este acelasi lucru dar, a visa si a trai. In clipa in care se desfasoara visul, intamplarile lui sunt valabile numai pentru momentele acelea nocturne de somn, dupa cum in trairea de toate zilele, gandurile si intamplarile sunt valabile numai pentru clipa cand se petrec si asa cum le imaginam in acea clipa. Daca am incerca totusi sa credem ca faptele sunt independente de noi, este suficient ca intr-un moment tragic sa inchidem ochii si regasim o independenta interioara atat de stricata si de hermetica incat putem plasa in intunericul ei orice amintire, orice gand si orice imagine vrem, putem plasa in miezul momentului tragic o gluma, o anecdota ca si un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf. De fapt, atat in constiinta autorului, cat si in cea a personajului Blecher, se da o permanenta lupta, destul de luctuoasa, intre aparenta si esenta, sau mai bine spus intre irealitatea si realitatea atat de specifice operei blecheriene.Revenind la Intamplari in irealitatea imediata , aflam primele experiente lumesti ale sale. Cele mai importante momente sunt indragostirea de Clara, dezolarea balciului si moartea bunicului. Apare si obsesia noroiului, ca boala imperfecta a realitatii. Stari meditative se impletesc cu ample descrieri si cu importante fire epice, conturandu-se un schelet al suferintelor umane, vazute din toate unghiurile posibile. Gandurile sale, reale sau ireale, sunt memorabile Cuvintele obisnuite nu sunt valabile la anumite adancimi sufletesti. Poate ca moto-ul de la inceput este graitor I pant, I sink, I tremble, I expire. P.B. Shelley, intr-o traducere libera gafai, tremur, ma prabusesc si ma duc. Iar daca citim cu atentie inceputul, deslusim sensul acestei proze Cand privesc mult timp un punct fix pe perete mi se intampla cateodata sa nu mai stiu nici cine sunt nici unde ma aflu. Simt atunci lipsa identitatii mele de departe ca si cum as fi devenit, o clipa, o persoana cu totul straina. Acest personagiu abstract si persoana mea reala imi disputa convingerea cu forte egale. In clipa urmatoare identitatea mea se regaseste Odata cu Inimi cicatrizate 1937, boala patrunde sinistru in toate randurile sale viitoare. Se instaleaza o aprehensiune mascata abil, dar palpabila pana in cele mai mici amanunte. Inimi cicatrizate nu este altceva decat un munte vrajit , spitalul de la Berck aici, in linia lui Thomas Mann. Emanuel, transpunerea lui Blecher, descopera la un consult ca are o vertebra lipsa, dupa care este nevoit sa plece la Berck- un oras destinat doar bolnavilor. Incepand cu acest moment, totul se spulbera. Lumii reale ii ia locul o lume a irealitatii reale Exista momente simple, in realitate, clipe banale de singuratate oriunde, pe strada, cand deodata aerul lumii se schimba si capata brusc o noua semnificatie, mai grea si mai obositoare. Desi Berck e o otrava foarte subtila , Emanuel isi face in randul bolnavilor o serie de prieteni, dintre care cel mai apropiat pare a fi Ernest. Dragostea isi face si ea aparitia prin Solange, astfel desfasurandu-se intr-un cadru ostil o dragoste pasionala, un act al iubirii privita ca o metamorfozare a instinctelor.Momentul descoperirii in dune a vilei Elseneur reprezinta un nou punct de descifrare, o noua cheie nu in interpretare, ci in viata sa implacabila. Meditatia mirobolanta nu lipseste nici de aici Exista momente cand esti mai putin decat tine insuti si mai putin decat orice. Mai putin decat un obiect pe care il privesti, mai putin decat o b...
Download