...ctica, atat de intens inchinata actiunii si unele postulate ale gandirii schopenhauriene, adoptate teoretic. Deceptia l-a facut pe marele poet sa primeasca, ca o mangaiere, ca un calmant al suferintei, concluzia necesitatii insingurarii si a renuntarii, cu atat mai tragica cu cat era mai nepotrivita cu datele fundamentale ale fiintei sale. De aceea Luceafarul reputat ca o drama a renuntarii la dragoste, e in acelasi timp o drama a cunoasterii. Poemul, concluzie a vietii si gandirii eminesciene, e cu atat mai tragic cu cat realizeaza rasturnarea ierarhiei valorilor din opera tineretii.Fondul de idei al Luceafarului se bazeaza pe autogonismul dintre superioritatea creatorului de geniu si lumea marginita in care traieste, sau urmarind intocmai firul poemului, aspiratia geniului de a fi alaturi de oameni si neputinta lui de a realiza aceasta, din cauza superficialitatii si marginirii lor.Noi vedem in simbolul luceafarului insasi drama existentei poetului, care si-a desavarsit creatia opunandu-se tendintelor distrugatoare ale reactiunii din epoca sa.Scris la sfarsitul secolului al XIX-lea, in cadrul unei oranduiri ostile oricarui creator apropiat de popor, poemul are o puternica baza de adevar.Dupa chiar marturia lui Eminescu, Luceafarul a fost inspirat de unul din basmele publicate de folcloristul R. Kunish intr-un volum de schite si povestiri printre care se aflau si doua basme culese din Muntenia. Unul dintre ele a fost prelucrart de poet in versuri, sub titlul Fata din gradina de aur. Este vorba aici de un imparat care avea o fata atat de frumoasa incat, pentru a o pune la adapost de privirea muncitorilor, i-a construit in vale stearpa unde stanci de paza inconjurau mareata adancime, un palat din pietre scumpe, cu nenumarate sali si gradini si a pus-o sub paza unui fioros balaur.De frumusetea fara seaman a fetei aude un fiu de imparat, Florin, care ajutat de Sfintele Miercuri, Vineri si Duminica, reuseste sa ajunga pana la palatul frumoasei si sa rapuna balaurul. In acest timp un zmeu care o vazuse intamplator se indragosteste de dansa siNascut din soare, din vazduh, din neua,De-amarul ei se prefacu in stanca.Lasandu-se sa cada din inaltimea cerului in palat, zmeul i-a chipul unui tanar de o rara frumusete, ii marturiseste fetei iubirea si o roaga sa mearga cu el in tinuturile nemuririi, domnita refuzaFrumos esti, dar a ta nemurireFiintei trecatoare e pieire. Zeul pleaca reintocandu-se a doua zi prefacut in ploaie si luand din nou chipul unui tanar fermecator isi repeta chemarea. Frumoasa ii raspunse ca va fi iubita lui doar daca renunta la nemurire. Basmul continua cu inalnirea dintre Florin si fata care, indragostita de data de dansul, se lasa rapita din palat. Zmeul urcat la cer pentru a-l ruga pe Dumnezeu sa-l faca muritor, asculta indemnul acestuia si priveste pe pamant, unde vede pe cei doi fugari siFiti fericiti-cu glasu-i stins a spus-Atat de fericiti, cat viata toataUn chin s-aveti de-a nu muri de-o data.In versiunea definitiva a Luceafarului au ramas elemente din iubirea zmeului pentru tanara fiica de imparat, dar modificate, dupa cum schimbata este intreaga structura a poemului mergand pana la tehnica versului.Compozitia Luceafarului este relizata pe doua planuri iubirea astrului nemuritor pentru frumoasa Catalina si dragostea dintre aceasta si pajul Catalin. Poemul incepe cu introducerea traditionala a basmelorA fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata Din rude mari imparatestiO prea frumoasa fata.In continuare se povesteste iubirea care se-nfiripa intre fata de imparat si Luceafar. Privind noaptea in oglinda tremurul stralucirii lui, pe buzele fetei rasare chemareaO dulce-al noptii mele domnDe ce nu vi tu Vina!Cobori in jos luceafar bland,Alunecand pe-o reza Luceafarul se desprinde din inaltime si aruncandu-se in mare, devine un tanar de o frumusete stranie cu par de aur moale, cu fata alba ca de ceara si...
Download