...ira de ansamblu asupra acestuia hanul acela al Ancutei nu era han-era cetate. Mihail Sadoveanu stie cum sa pastreze interesul cititorilor, acesta fiind si unul din motivele pentru care nu pune un prea mare accent asupra descrierii hanului in acest prim capitol. Initiatorul turnirului naratoric este comisul Ionita. Complexitatea istorisirii este redusa fara a diminua insa din farmecul acesteia. Razesul se dovedeste a fi un narator personaj. Alegand postura de personaj principal, el are posibilitatea de a crea un discurs cat mai elaborat, lasand diegeza in inferioritate. In ceea ce priveste reactia ascultatorilor, nu este specificat nimic deosebit, insa din interesul celorlati de a asculta si o a doua intamplare povestita de comis, putem deduce o impresie pozitiva lasata de acesta in fata publicului. Faptul ca mos Leonte priveste spre calul sau cu o tenta ironica, reprezinta cauza pentru care comisul Ionita a ales sa apere onoarea calului sau . Pentru a capta interesul ascultatorilor, el foloseste ca prim procedeu naratoric o imbinare a prezentarii si a reprezentarii. Acest procedeu, impreuna cu postura de narator creditabil pe care o adopta, reuseste sa ocoleasca momentele de monotonie sau plictiseala ce ar fi putut sa apara pe parcurs. Caracterizarea comisului Ionita este realizata inca de la intarea acestuia in scena. Putem afla ca este un razes de la Daraganesti, din tinutul Sucevei, ca este un om destul de batran. Cu o vasta experienta de viata, cochet, cu o puternica incredere de sine, ducand chiar spre laudarosenie. Cu toate acestea, pe sub zambetul sau se poate observa si o melancolie ce reuseste cu succes sa o ascunda de cele mai multe ori.Capitolul Iapa lui Voda are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri, sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care demult vroiam sa v-o spun..Cel de-al doilea narator ce-si va istorisi povestea va fi si el protagonistul acesteia. Calugarul Gherman incepe acest capitol, Haralambie ,prin a spune cateva cuvinte despre destinul sau. In continuare acesta pare a povesti o intamplare la care o fost martor, pentru ca in finalul ei sa dezvaluie faptul ca personajul principal era chiar tatal sau. Aceaasta este cauza pentru care calugarul poate fi considerat si un narator personaj, intrucat istorisirea se doveste a fi chiar povestea vietii lui.Fiind calugar, obisnuinta cu oamenii si cu discutiile este minima, urmarea este ca povestea lui se bazeaza in pricipal pe istorie, pe faptele ce se succed intr-o ordine firesca, discursul naratologic fiind aici in inferioritate. Lipsa de comunicare din atatia ani insa nu influenteaza efectul asupra ascultatorilor. Naratorul principal spune la inceputul celui de-al treilea capitol adevar marturisesc in fata lui Dumnezeu ca istorisirea cuviosiei sale parintelui Gherman mi-a zbarlit parul sub cusma.. Intarind spusele acestuia mos Leonte adauga va spun drept ca numai o data, de cand sunt, mi-am mai simtit asa inima, ca potarnichea in cangile soimului la fel si comisul razesul s-a aratat mirat de povestirea monahului s-a tacut de uimire o vreme.. Calugarul si-a ales povestirea cea mai de pret, si-a povestit propriul destin, a spus ce avea pe inima. Procedeele narative nu lipsesc nici din istorisirea acestuia pentru prima oara putem observa ca procedeu folosirea gradatiei si a paralelismului. Gradatia se observa prin simpla citire a textului, faptele au o variatie ascendenta usor de observat, facand ca finalul tragic sa aiba un efect si mai mare asupra ascultatorilor. Paralelismul se realizeaza intre scenele in care sunt prezente ca personaje tufecci-basa Gheorghe si Voda. Elementele comune din cele doua scene sunt spatiul si personajele, elementul distinct motivul infatisarii lui Gheorghe la Voda. Prezentarea in acest capitol este evidentiata in prima parte cand Gherman povesteste care ii este destinul si de asemenea in ultima parte unde moartea lui Haralambie este prezentata prin fraze scurte si dinamice. Insa nici reprezentarea nu este neglijata lipsind astfel textul de monotonie. Din caracterizarea naratorului putem afla despre calugarul Gherman ca era pentru prima oara cand coboara din munte de la Durau pentru a se indrepta spre Sfanta Mitropolie si a se inchina la biserica marelui mucenic Haralambie. Continuand seria istorisirilor cu final nefericit, mos Leonte este provocat si convins de catre Ancuta sa povesteasca cum a fost cand a vazut balaurul, de aici tragandu-se si numele acestui capitol Balaurul . Zodierul are in aceasta intamplare o contributie minima, de aceea am putea spune ca isi asuma rolul de narator martor si doar intr-o foarte mica masura si de personaj. In ceea ce priveste istorisirea, mos Leonte da o mai mare importanta diegezei si faptelor, decat discursului naratologic. Fiind binecunoscuta iscusinta zodierului la vorbe, reactia ascultatorilor poate fi anticipata, atentia lor a fost concentrata complet asupra lui. Emotia si nerabdarea comisului fiind chiar exprimataasemenea dihanie mie inca nu mi s-a aratatmarturisi el si glasul parca-I era slabit si fara curaj. Spune repede mos Leonte, caci avem vreme destula . Felul in care a ales aceasta istorisire nu ii apartine, intrucat Ancuta este cea care il roaga sa povesteasca aceasta intamplare, dar in principal se incearca o depasire a tragismului capitolului anterior. Procedeele narative , respectiv prezentarea si reprezentarea, si aici sunt alternate cu maiestrie, momentele gen aparitia balaurului fiind prezentate intr-un mod unic. De asemenea se poate observa o usoara gradatie in scena petrecuta la han, fiind desigur, ca si in cazul precedent, una ascendenta. Caracterizarea ni-l infatiseaza pe Mos Leonte ca fiind un taran de pe la noi de pe Moldova, ras si cu mustata alba, plin la obraz, voinic si c-o leaca de pantece. Zodier fiind este de asteptat ca povestitul sa fie una din calitatile acestuia, lucru ce este confirmat in acest capitol.Neculai Isac ajunge la han in momentul in care mos Leonte isi termina istorisirea. Faptul ca va fi randul capitanului de mazali sa continuie turnirul este de la sine inteles. Rolul celui de-al patrulea narator este foarte bine stabilit si anume de a schimba sirul povestirilor. Acesta va istorisi o intampalre pe care a patit-o chiar el, dar de data aceastasi pentru prima oara va fi una de dragoste. Poate acesta este si motivul pentru care Fantana dintre plopi are un impact atat de mare asupra ascultatorilor, sau poate doar prin natura ei este o poveste foarte emotionanta. In orice caz, cert este ca Neculai Isac este un narator personaj. Diegeza nu lipseste nici din acest capitol, dar este si normal la o poveste de iubire sa predomine discursul narativ. Acest nou tip de istorisire ii uimeste pe toti, lasand sa se vada reactiile lor pe fata fiecaruia. In fata unei asemen...
Download