... si prezumtiv modul ipote- zei- o sti, o fi, mi-or da.In partea a doua a monologului, cadrul descris de Florica aminteste de decorul natural al idilelor dintre pastori si pastorite din poezia clasica. Dimi- neata devreme fata pleaca pe potecuta la iarba cole-n crang , ducand-o la pascut pe Brandusa.Obsesia o urmareste, dominand-o si determinand-o sa piarda notiunea timpului- Zau, nu stiu cand se duce! ca ma trezesc cand vine. Percepe o natura personificata - Si simt ca misca tufa, auz crangul trosnind- ce ii sporeste senzatia de neliniste si incertitudine sugerata de interogatiile si exclamatiile retorice- Si parc-astept... pe cine si pare c-a sosit ... Si nu soseste nimeni!... Ce chin nesuferit!. Vantul pare a-i duce in zbor scrisul cu sensul de ursitul si o adiere mangaietoare sopteste cu glas omenesc Desteapta-te, Florica, Sunt eu, vin sa te mangai... Dar e un vant usor!. Monologul ia sfarsit, infatisarea halucinatiei febrile a fetei fiind urmata de vocea poetului. El intervine spre a schita scena in care personajul mut al mamei e parca impietrit de tristete Si ma-sa sta pe ganduri, si fata suspina.In construirea atmosferei folclorice rolul esential il au structurile apartinand limbajului popular fonetisme populare- vrun, oar ce , ici, colea, zio-, un lexic caracteristic- alde, manzat , scrisul, topul-, prezenta in numar mare a diminutivelor- vinetele, potecuta, ziulita, raulet, vantulet.Partea centrala a poemului reprezinta una dintre primele mari realizari ale pastelului in poezia romaneasca.Este intrerupta jalea fetei de forfota sa- tului, urmata de instalarea gradata a linistii si a calmului ce culmineaza cu creerea momentului prielnic aparitiei Sburatorului. Astfel, atentia concentrata in prima parte asupra monologului Floricai isi largeste campul de perceptie devenind receptiva la agitatia satului la sfar- situl unei zile de munca. Aceasta agitatie preia parca zbuciumul fetei, ampli- ficand-ul la scara colectivitatii rurale, dar opunandu-i , pe masura ce activi- tatea inceteaza , calmul suprem al naturii. Atenuarea tensiunii lirice de atmos- fera fermecata a noptii pregateste momentul fantastic din final. Tabloul debuteaza cu o acumulare de imagini auditive care descriu zgomotele domestice , figura poetica mult utilizata fiind inversiunea A puturilor cumpeni tipand parca chemapersonificare, vitele muginde, in gemete de muma viteii lor striga ,Vibra al serei aer de tauri grea murmura.Zgomotele descresc , lucru evidentiat prin metafora s-a laptelui fantana Incepe sa s-auza ca soapta in susur. Tacere pretutindeni acuma stapaneste , ea fiind sfasiata doar de cainii desemnati prin metonimia la- tratorii. Imaginile auditive fac loc imaginilor vizuale , in care luminilor nocturne ale cerului le raspund focurile aprinse de pamanteni, iar cosmosul nu se limiteaza la conditia de peisaj, ci devine purtator de magice semne- steaua avand in credinta populara multiple semnificatii moarte, nastere, suflet supranatural ce aduce raul- alternanta terestrucelest da sentimentului universae51OD.,Nl,NlNNNGNNNTiNGTimes Ne RomanSymbol ArialTimes Ne Roman MILITARU ROXANA XI F SBURATORUL de Ion Heliade Radulescu -Comentariu- Publicata pentru prima oara in 1843, poezia Sburatorul , reprezinta capodopera liricii lui Ion Heliade Radulescu.Sursa poeziei consta intr-o credinta populara care a generat mitul erotic al Sburatorului. In folclorul romanesc , Sburatorul este o semidivinitate erotica, un demon simbolizand chinurile iubirii . El este conceput ca putandu-se metamorfoza in sarpe, zmeu sau sul de foc spre a patrunde nestiut in casa, unde se transforma intr-un tanar frumos si pasionat, care isi chinuieste victima fata sau femeie matura, tulburand-o pana la epuizare cu senzatia chinuitoare a dragostei neimplinite.In fond el apare in vis, uneori ca semizeu acoperit cu solzi argintii si cu aripi albe pe umeri. Folclorul erotic consacra Sburatorului cantece lirice,farmece, vraji si descantece.Tema poeziei este zbuciumul sufletesc al unei tinere care traieste primii fiori ai iubirii. Sburatorul este o balada, lirismul fiind infatisat sub forma epica. Compozitional, poezia este alcatuita din trei tablouri ce pot fi considerate secvente epice monologul Floricai, tabloul inserarii pastel si dialogul celor doua femei care observa patrunderea Sburatorului in casa fetei. Dramatismul primei parti este atenuat de calmul naturii evocate in pastel si de sclipirile de umor popular din dialogul final.Pe parcursul poemului se produce gradat trecerea de la psihologic la fantastic, de la cazul particular al sentimentului Floricai la cazul general al unui sentiment si al unei suferinte a varstei adolescentine. Tranzitia se realizeaza prin evocarea unei nopti pline de vraja in care fantasticul devine posibil. Poemul are o constructie circulara, banuiala confuza a Floricai o fi vrun zburator! fiind confirmata in final de observatia suratelor.Monologul fetei debuteaza abrupt cu exclamatia Floricai ce atrage atentia mamei asupra suferintelor care o macina Vezi, mama, ce ma doare! . Urmeaza enumerarea unor trairi fizice, a unor suferinte organice pe care fata incearca disperata sa si le explice. Frecventa punctelor de suspensie sugereaza rasuflarea intretaiata, pauzele consacrate cautarii cuvintelor care sa aproximeze chinurile de nespus.Uimesc senzatiile contrastante, durerea fizica fiind amplificata de incapacitatea exprimarii unor asemenea fenomene antitetice care prevestesc acel farmec dureros al poeziei eminesciene, dorul ca stare sufleteasca ambivalenta Un foc s-aprinde in mine, racori ma iau la spate, Imi ard buzele, mama, obrajii-mi se palesc! Ah! inima-mi zvacneste!... si zboara de la mine! Imi cere... nu-s ce-mi cere! si nu stiu ce i-as da Si cald si rece, uite, ca-mi furnica prin vine In brate n-am nimica si parca am ceva... Ia pune mana, mama,- pe frunte, ce sudoare! Obrajii ... unul arde si altul mi-a racit!Frecventa exclamatiilor si a adresarilor vezi, mama, uite, ma vezi, maicuta , repetitiasi plang, maicuta, plang accentueaza caracterul oral al monologului si exprima incercarea patetica a fetei de a-i transmite mamei intensitatea suferintei sale, agravata de incertitudine Fior, fulger, nesatiu, tremur, foc sunt imagini ale intensitatii. O intensiate provocata de o energie mteriala si desfasurata intr-un regim de neliniste voluptoasa, de nelamurita seductie. Eugen Simion Trairile psihice, atat de accentuate incat se manifesta prin plans, sunt concretizate- Ia pune mana, mama, - pe frunte, ce sudoare!.O strofa se repeta ca un refren, aparand la mijlocul si la sfarsitul mo- nologului, conferind simetrie textului si marcand dorinta de vindecare cu orice pret. Fata deznadajduita cauta ajutor oriunde. Chinurile sunt atat de mari incat nu are importanta daca alinarea vine de la puterea divinlitateIncep a luci stele rand una cate una Si focuri in tot satul incep a se vedea Tarzie asta-seara rasare-acum si luna, Si, cobe, cateodata ...
Download