...te si Strigoii.In Moartea lui Fulger, un fiu de crai, rapus in lupta pe un mal strain, e adus de un sol. Durerea parinteasca, cu inflexiuni de bocet popular in poezia lui Cosbuc, ritualul inmormantarii, cu randuieli si obiceiuri strabune, dau forta dramatica poeziei.Din balada populara, poetul a retinut doar motivul ei generic un gest eroic, in fata mortii, insa transpus in situatie tragica si in inteles filozofic popular.Emotionant e strigatul de durere al mamei indoliate, care nu mai crede in nimic, nici chiar in Dumnezeu, in fata caruia Ori buni, ori rau tot un mormant! Nu-i nimeni drac si nimeni sfant! Credinta-i val, iubirea vant i viata fum.Impresioneaza sfatul intelept al batranului sfetnic, compatimitor si sententios, exprimand, in esena, atitudinea demna, barbateasca, in fata mortii, specifica poporului roman Zici fum O, nu-i adevarat Razboi e, de viteji purtat! Viata-i datorie grea i lasii se-ngrozesc de ea Sa aiba tot cei lasi ar vrea Pe neluptat. Poetul staruie asupra starilor sufletesti, carora le da expresivitate prin tinuta eroilor, in trecerea lor de la o atitudine la alta, prin vorbirea lor popularaNunta Zamfirei apare in Tribuna din Sibiu in 1889. Poezia transfigureaza, intr-o atmosfera de basm, ceremonialul nuntii taranesti. Poezia este o balada, care debutand intr-un cadru feeric de basm, ne face sa asistam la nunta fetei lui Sageata-imparat, Zamfira, cu printul rasaritean Viorel. Daca inlaturam elementul fabulos dam peste o lume reala, usor de recunoscut, prin nimic falsificata. Personajele, cu numele lor situeaza epicul poeziei in limitele traditiei si basmului. Zamfira, nume des intalnit in lumea satului, fiica de domn si-a ales ca mire pe Viorel - alt nume din lumea satului transilvanean - un print frumos, venit de undeva dintr-un afund de Rasarit. Ca orice fata frumoasa, Zamfira a fost petita des, dar ea n-a ales decat pe care i-a fost menit, pe cel mai drag - sintetizand conceptia populara conform careia la baza casatoriei trebuie sa stea dragostea. Zvonul nuntii s-a raspandit indata peste o mie de crimi. Imparatii si regii si-au imbracat purpura, nuntasii din nouazeci de tari s-au urcat in radvane trase de cate patru cai. Dar imparatii sositi din Zorit si din Apus nu par straini, ci, dimpotriva, foarte cunoscuti, apartinand parca unui singur neam. Ei sunt batranul Grui cu nume baladesc, si bintes, cel cu trainc rost, si Bardes cel cu adapost prin munti salhui, dar si un Penes-imparat, un Paltin-crai, Mugur-imparat si Barba-Cot, piticul, personaje ce amintesc de lumea basmului romanesc, cu feti-frumosi, regi si sfetnici. Atributele care individualizeaza vag personajele sunt ale basmului. Zamfira e sprinteana cu mers istet, mladie si naltuta, cu mijloc subtire, incins cu brau-de-argint, flacaii chipesi, au coifuri pe cap si prasea la sold, dupa moda granicereasca din tara Nasaudului, iar regii sunt imbracati in purpura, rochitele copilelor si flacailor amintesc de tipicul port popular Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi tesute-n flori Iar hainele de pe feciori Sclipeau de argint. Ceremonialul nuntii, hiperbolizat, este insa taranesc. Cum nunta e un eveniment deosebit in viata satului, la sarbatoare participa intregul sat, dar si nuntasi din satele vecine. Obiceiurile de nunta, dincolo de cadrul de basm al poeziei, sunt cele obisnuite in viata satului transilvanean. Alaiul mirelui nu are absolut nimic supranatural, fiind rupt din viata reala. Mirele e intampinat de alaiul miresei, in frunte cu Paltin-crai, in functia de staroste, in sunetele de treasc si trambiti si in chiote de veselie. Momentul capital este hora din timpul cununiei, jucata taraneste de tot poporul, ardeleneste, in opinci cu clopotei si cantece din fluier. Notatia miscarii stilizate este facuta cu o tehnica acustica desavarsita, intr-un tablou ca de Theodor Aman i-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dupa tilin...
Download