...de spiritul eminescian, de forta seminala a acestui model, Macedonski, creator al Noptii de decemvrie si al Rondelurilor, nu poate fi pus in afara acestei dominante poetice. Deosebit temperamental de genialul sau rival, el a avut totusi multe asemanari cu Eminescu, dintre cele mai evidente fiind afinitatile sale cu modernismul. Desi a respins constant eminescianismul, coloanele edificiului sau poetic raman marii romantici precum Byron, Musset, Hugo. Prezenta vie a creatiei eminesciene a influentat perfectiunea formala a versurilor macedonskiene precum si temele din ciclul Noptile, replica in stil macedonskian la Scrisorile lui Eminescu.Tabloul poeziei sociale a lui Macedonski e bogat colorat. Poeziile lui, mai ales cele din prima parte a activitatii literare, grupeaza ideile, afectele si reactiile poetului intr-o dualitate complementara alcatuita din mizantropie si avant, din scepticism si entuziasm, din neancredere, revolta sau dispret fata de oameni si iubire patetica fata de formele nealterate ale naturii, pentru viata in expresiile ei elementare.Indeosebi in ciclul Noptilor, cu unele ecouri din Noptile poetului francez Alfred de Musset, Macedonski surprinde tablouri vii ale mizeriei, suferintei si nedreptatii, proprii societatii in care zeitate suprema este Castigul ce se-nalta pe-acelasi piedestalMoral intotdeauna si vecinic imoralCastigul ce-n picioare calcand virtute, legeTrufas inainteaza pe tronul sau de regeDealtfel, Noptile macedonskiene sunt suita de puternice replici critice indreptate impotriva a tot ce este nedrept, meschin si josnic in lume. Viziunea poetului este extrem de cuprinzatoare. In Noaptea de noiembrie, una dintre cele mai frumoase nopti ale poetului, in care Macedonski isi descrie propria inmormantare, defileaza, ca intr-un mars grotesc, viciile si degradarea morala a societatii. Totul se ordoneaza intr-un tablou realizat cu o viguroasa culoare, in care se amesteca tragicul cu umanul. In Noaptea de februarie, poetul surprinde, in viziunea macabra a casei de perditie, atat disolutia inevitabila in lumea capitalista a celui mai pur sentiment, iubirea, cat si degradarea dureroasa a femeii, ca imagine a puritatii si nobletei morale. In Noaptea de ianuarie, Macedonski desemneaza si condamna, ca Eminescu in Scrisoarea III mercantilismul si demagogia guvernatorilorGrasi pedanti, burdufi de carte si de-nvataturi goiBogatasi ce cu piciorul dati la inimi in gunoi,Parveniti fara rusine, mizerabili ce la carmaFaceti salturi de paiate pe franghie sau pe sarmaN-am cu voi nici un amestec, caci in lume de-ati traitEste-o satira intreaga faptul ca v-ati zamislit.Relatia geniului cu societatea e si subiectul Scrisorilor, Scrisoarea III dezvolta imaginea geniului militar, intruchipat de Mircea cel Batran. Acesta e nu numai inzestrat cu talent de conducator, dar e mai ales un model de contopire a individualitatii sale, cu dorintele ei, cu aspiratia de libertate si nazuinta de neatarnare a poporului roman. Conducatorul, poporul si natura, insufletiti de sentimentul patriotic al apartenentei la pamantul si neamul daco-romanilor vor constitui un zid insurmontabil in calea cotropitorilor.Scrisoarea IV infatiseaza geniul in ipostaza de indragostit ce vede in femeia iubita un ideal, un mijloc de accedere in zona inefabilului. Dar in mijlocul unui univers ce sta sub semnul curgerii eterne , un univers in care nimic nu dureaza, ci se transforma raul este Demiurg - curgerea e suveran eterna, desi undele sunt trecatoare indragostitul se loveste in cautarea patimasa a esentei fiintei iubite de conventiile sociale, de zdrobitoarea lipsa de intimitate pe care o confera conditia de om in contact cu societateaAzi n-ai chip in toata voia in privirea-I sa te pierziCum iti vine, cum iti place pe copila s-o dezmierzi isAs! abia ti-ai intins mana, sare ivarul la usa,E-un congres de rubedenie, vre-un unchi, vreo matusaScrisoarea V e o satira virulenta la adresa femeii ce nu se poate inalta la nivelul aspiratiei poetului. Eminescu descrie atmosfera saloanelor moderne in care curtezana e centrul atentiei, ucigator de frumoasa si de superficiala ea nu are profunzimi, vorbaria spumoasa si goala a fantilor si a crailor de mahala pretuiesc in ochii ei mai mult decat linistea meditativa a unei fiinte pline de ganduri.Macedonski creeaza poemul Imn la Satan, satanismul fiind pe atunci o tema la moda, cantata si de poeti ca Byron, Lermontov, Baudelaire si accidental chiar si la Eminescu, in poeme precum Mortua estDe e sens intr-astaE-ntors si ateuPe palida-ti frunteNu-I scris Dumnezeusau Inger si demon, unde iubita este vazuta in ipostaza ingerului, iar el in ipostaza rebelului, demon insurgent instigand la nesupunere.Totusi exista in credinta eminesciana un grup de poezii in care se simte vibratia poetului cand traieste sacralitatea. Oda Rugaciune se adreseaza Preasfintei Fecioare, in calitatea ei de Doamna a Cerului Craiasa alegandu-te, de Maica Preacurata O, Maica Preacurata, de Regina peste ingeri, de aparatoareFii scut de intariresi zid de mantuiresa inalte si sa antuie neamul romanesc Inalta-ne, ne mantuie Din valul ce ne bantuie.Sentimentul dominant e de adoratie ca forma elevata a temei iubirii Privirea-ti adorata Asupra-ne coboara, fiindca adreseaza Preasfinta Fecioara este ocrotitoarea poporului roman, este Maica noastra Preacurata, prin care trebuie sa dobandim cea de-a doua nastere din Duh Sfant Ingenunchiem rugandu-te.Erotica la Macedonski nu este expresia unui sentiment suav melancolic, care se multumeste cu un suras usor sau o delicata strangere de mana. Iubirea lui e, dimpotriva, o dezlantuire de forte elementare, care se manifesta brutal si la care se mai adauga si satisfactia unui desavarsit triumf. Iubirea e un act creator de viata pe care poetul o soarbe cu o sete niciodata potolita, asa cum patima apare in poezii ca Stepa sau Faunul volumul Excelsior.Eminescu a dat cea mai pura intruchipare a sentimentului iubirii, desavarsind ceea ce incepuse Bolintineanu si Iancu Vacarescu, talentul precursor ce canta dulce a iubirii primavara. Poetul e serios in iubire ca si in natura, pune in ea o zguduitoare si ereditara incordare Caci te iubeam cu ochi pagani Si plini de suferinti Ce mi-i lasara din batrani Parintii din parinti.Femeia, mijloc de accedere in absolut, in sfera ideala a iubirii, se asociaza la inceputul creatiei lui Eminescu cu imaginea unor semidivinitati Valhaida, Ondina, si ele reprezentau o intruchipare directa, imediata, a gandirii. Femeia inseamna in prima etapa a creatiei eminesciene principiu component al armoniei cosmice, ea este eternul feminin care intalneste eternitatea poeziei. Din acest nucleu se vor dezvolta doua ipostaze fundamentale ale eroticii eminesciene angelitatea femeii, cultivata indeosebi in poezia din tinerete Inger palid, Basmul ce l-as spune ei, Din noaptea si o a doua ipostaza caracteristica eroticii lui Eminescu e conceperea frumusetii feminine ca o imagine in lumea fundamentala a frumusetii absolute, asociind iubirea cu poezia, ...
Download