...933, romanul Cartea nuntii, multi au fost inclinati sa socoteasca gestul o simpla diversiune. Se inradacinase ideea, lansata de Titu Maiorescu intr-un articol din 1886, ca intre poeti si critici ar exista o incompatibilitate, ca nici creatorii nu sunt capabili sa dea judecati de valoare asupra fenomenului literar, nici criticii nu poseda instinctul creatiei. Teoria era exemplificata mai ales in cadrul literaturii romane, unde, cu toate acestea, un critic, ca E. Lovinescu publicase pana in 1933 patru volume de nuvele si schite si sase romane, ultimele doua Bizu si Firu-n patru de oarecare ecou, Mihail Dragomirescu incepand la aceasta data un roman ciclic Copilul cu trei degete de aur, iar G. Ibraileanu oferindu-ne, tot acum, excelentul roman de analiza, Adela. Cel care a spulberat pentru totdeauna legenda incapacitatii de a crea a criticilor in domeniul prozei de fictiune este G. Calinescu.Intentia marturisita a lui G. Calinescu, scriind Cartea nuntii, a fost pe de o parte de a se recrea, pe de alta de a face un exercitiu minor in vederea unei planuite opere epice, cautand a separa, prin dezlantuire, elementul liric care-i e valabil sau nu congenital. In repetate randuri el vestise inainte ca intelege sa faca un roman liric, la modul grec, luand ca model Daphnis si Chloe de Longos. Schematism psihologic, descriptie de atmosfera, chiar elemente de o certa facilitate, in scopul petrecerii, erau prevazute Astazi, acest roman al lui G. Calinescu ne apare intr-adevar ca un exercitiu, nu minor, dar oricum prea juvenil si academic, fara suficienta desfasurare epica si deci fara observatie psihologica, linear si abstract, uneori chiar conventional. Eroii tanarul Jim Marinescu, proaspat intors de la studii din strainatate, Vera, fata nobila, Dora, Lola si Medy, adolescentul Bobby nu intreprind in tot romanul nimic din ceea ce le-ar putea da viata, ei merg la bar, la cinema, la strand, la o partida de box, la mare, in chipul cel mai obisnuit, servindu-se de automobil, de telefon, de costumul de baie, adica de avantajele civilizatiei, autorul voind a sugera iesirea Romaniei si deci a literaturii ei, prin 1930, din patriarhalitate. In modul de a iubi, robust si cu exaltare, fara anxietatile eroului romantic, al lui Jim, s-a vazut o influenta a erotismului de tip dannunzian si larencian, o anume emfaza virila.Cele mai bune pagini ale acestei carti care trebuie vazuta ca o cantare a cantarilor moderna, ca un poem nuptial, sunt de ordin liric. Autorul vede mai mult aspectul exterior al lucrurilor si fiintelor, dar cu un ochi de estet, descoperind fantasticul in real, sublimul in banal, plasticul in haotic. Peisajul carpatin natural e tratat la fel ca cel citadin sau maritim din perspectiva criticului de arta, in stare de a face oricand asociatiile trebuitoare, de a recunoaste stilul sau scoala, de a percepe totul in lumina educatiei artistice. Putem semnala totodata tentatia de a surprinde universul in aspectele sale fundamentale de intocmire si dezagregare, facerea si desfacerea, diafanul si decrepitudinea, inventia si senilitatea. In contrast cu Jim, Vera, Lola si Medy, apar batranul maniac devirilizat Silvestru si colectia de fosile din casa cu moli tanti Magdalina si tanti Ghenca, tanti Fira, tanti Mali vazuta cu sarcasm brueghelian si ingaduinta baudelaireana.De la idila pastorala din Cartea nuntii, G. Calinescu a trecut dupa cinci ani in chip rational la romanul de tip clasic modern, de data aceasta luandu-si ca model pe Balzac. Lirismul fiind acum principalul inlaturat, problema care se punea romancierului era de a nascoci o trama epica in vederea configurarii caracterelor. Intr-un articol publicat in Adevarul literar si artistic nr. 918 din 1938, Cateva cuvinte despre roman, G. Calinescu sustinea ca solutiile epice sunt putine si ca lista subiectelor de roman se reduce aproximativ la saseIstoria tanarului care vrea sa patrunda cu orice chip in viata, subordonand toate afectiunile acestei pasiuni ambitiosul plat...
Download