... Chiar pentru asta am venit sa-ti spun Cu lutul de caldura asudat Pe catafalc, de caldura-n oras, E miros de cadavre, iubito, Incet, cadavrele se descompun. i azi, chiar sanul tau e mai lasat. Toarna pe covoare parfumuri tari, Adu roze pe tine sa le pun Sunt cativa morti in oras, iubito, i-ncet cadavrele se descompun Creatia poetica a lui G. Bacovia catalizeaza, intr-o expresie artistica profund personala, intreaga experieta a simbolismului, asa cum s-a manifestat el in literatura noastra, si depaseste, in unele privinte granitele acestui curent. Pentru G. Bacovia poezia inseamna traire dramatica, confundare cu arta insasi, pana la sentimentul impasului expresiei estetice. Acest impas este sugerat de caracterul sincopat al unora dintre versurile sale, expresie a efortului tragic de a articula un cantec, definit drept bacovianism , si nu a epuizarii talentului. Sugerand, in intregul ei, o atmosfera deprimanta, lirica lui G. Bacovia da glas, in acelasi timp, unui acut sentiment al existentei tra-gice, fapt pentru care poetul este considerat si precursor al expresionismului in literatura noastra. Totusi influentele lui au fost indubitabil simboliste Baudelaire si Alan Edgar Poe. Se observa in poeziile sale caracteristici ale creatiilor frantu-zesti, ale lui Laforgue, Verlaine sau a olandezului Verhaeren. Bacovia a imprumutat de la poetii blestemati atmosfera deprimanta, ostila in care creatorul ramane singur cu trairile sale. Originalitatea lui Bacovia consta in priceperea geniala cu care reuseste sa transmita gandurile si emotiile sale prin versuri simple la prima vedere, dar care sunt indelung gandite. Simbolul, instrumentul de lucru al simbolistilor, este exploatat la maximum de poet, la fel ca lait motivul, refrenul sau repetitia. Majoritatea poeziilor bacoviene incep si se termina simetric. Insa, poate cel mai important procedeu folosit de poet, este sinestezia. Capacitatea de a stimula mai multe simturi deodata cu un singur simbol metafora este innascuta la cel care adolescent fiind scria deja poezii. Un alt element original al operei bacoviene este cromatica. Poetul nu foloseste multe culori, dar cele cateva pe care le foloseste exprima fiecare cate ceva precis. In decorurile zugravite de artist asemeni pictorilor impresionisti nu gasim nuante, ci doar culori puternice, pastelate, care lovesc retina si scoarta cerebrala a cititorului cu o forta de expresie extraordinara. Dintre aceste cateva culori mentionam rosul, care reprezinta sange, viata. Galbenul este al deznadejdii, al tristetii iremediabile. Verdele, alaturi de violet, exprima monotonie, iar rozul si albastrul traduc starea de nevroza. Cele doua extremitati ale spectrului inseamna vid albul si moarte negrul. Intre ele exista cenusiul sters al plumbului, care nu este altceva decat cenusiul existentei efemere si lipsita de rost a omului in aceasta lume. Aceleasi decoruri emotionale pot fi pictate si cu ajutorul sunetelor. Instrumentele muzicale au o mare importanta la Bacovia, ca si tot fundalul sonor, de altfel. Fanfara si armonica sunt cele care exprima monotonia, plictisul. Nevroza este cantata de violin sau flaut, instrumente care dau nastere unor sunete stridente. Starea de melancolie se aude in notele viorii sau ale clavirului. Activitatea literara a lui G. Bacovia se intinde pe o perioada de aproape jumatate de secol. Debutul literar este facut la cincisprezece ani, iar de atunci de sub penita lui au iesit multe volume dintre care Plumb , Scantei galbene , Stante burgheze , Comedii in fond sunt cele mai importante.2i.IIJJJKjKlKxKzKKKKKKKKKKKII...
Download